duminică, 15 aprilie 2012

HRISTOS A INVIAT!

Tuturor vizitatorilor blogului meu si pentru toti cei care ati fost alaturi de mine pana acum, va urez din toata inima ca Sfanta Sarbatoare a Pastelui sa va aduca in suflete, in inimi si in viata numai pace, liniste si bucurie.

Hristos a Inviat!

miercuri, 11 aprilie 2012

Pentru Pasti

Hmmm si cum nu puteam sta degeaba, iata ce am creat ptr Sarbatoarea Pastelui de anul acesta.

Sper sa va placa.

Sarbatoarea Pastelui

Si uite asa am ajuns si la Pasti; cam repede dupa parerea mea. Simt ca trece timpul intr-o viteza de nedescris. Dar... astea sunt timpurile si le traim cat de bine putem.
Ei si daca tot am ajuns aici am sa vorbesc un pic despre obiceiurile si traditiile de Pasti si bineinteles despre simpaticul si drgalasul iepuras de Pasti.

Sarbatoarea Pastelui


Sarbatoarea Pastelui

Sarbatoarea Pastelui-Pasca. Nafora

Pastele falnicele,
Cu camese noua,
Cu gaoci de oua!        
D-na M. Braha, Mihalcea

His, musca, la Dumnezeu, Sa nu-ti spui un cuvant de rau: Craciunul satulul, Da Pastele fudulul!
Zise un tigan caruia i se inecase o musca in zama, alungand-o manios.
Ion Motoc, Mihalcea

"Craciunul e satulul, iar Pastele sunt joaca copiilor."      
Botosani

Sarbatoarea Pastelui - Datinile si credintele poporului roman

Coptul
Pasca sa coace joi, vineri sau sambata, dupa cum te incape timpul. La tarani, sa coace sambata. Femeia numai o data in an poate sa bata barbatul: in sambata Pastelor. Cand ar sti ea ce putere are atunci! Dar ce folos, ca are mult de lucru si n-are cand. Dar si de l-ar bate - mai mult nici ea pane n-ar manca! Atunci femeia e asa de rea, ca ba nu-i dospeste aluatul, ba sa
imbla pe usa, ba nu-i prinde cuptorul - si toata ziua tot huieste si striga.
Corcesti

Un om samana grau si tot una zicea; "Ce te-oi taia, ce te-oi manca! S-am sa te ung, s-am sa te maninc!", si tot isi ascutea cutitul si arata cum are sa taie el pinea. La citva timp, sa duce sa vada de e rasarit.

Era des ca peria si inverzit. El iar isi scoate cutitul si incepe a-l ascuti pe toate partile si zice ca mai sus. Merge sa-l secere, il imblateste, il vantura, il duce la moara - el una inainte a lui pazeste. Vin Pastele, face femeia lui pasca. El o duce la sfintit, o aduce s-o pune pe
masa si iar ia cutitul si-l ascute - un cutit lung si lat si iar zice asa.

Apoi ia pasca, o razima in pantece si taie. Cutitul, fiind ascutit, a trecut prin pasca si prin pantece i-a taiat matele: "Oi, de-amu nu te-oi mai manca!"
Cuciur-Mic

Prin satele din jurul Cernautului, pasca ce sa face pentru sfintit si la care se pune in mijloc cruce sa numeste "nafora", ca si prescurea pe care savarseste preotul sfanta jertfa la liturghie.
In Camina, spun ca din nafora de la Pasti, din crucea pastei, a facut Dumnezeu in sambata Pastelor, atunci cand sa coace pasca, toate florile, toate semintele cate sunt, toate panele. A sfarmat crucea marunt si a aruncat in 4 parti si peste toata lumea au rasarit.

Tot aice, straturile si florile sa samana injoia si sambata Pastelor, caci zic ca sa fac mai frumoase.

Ca sa ai canepa frumoasa, cand faci focul de pasca, sa pui sa stea samanta pe cuptor.
Mihalcea

Nafora se face cu cea mai mare curatenie. In Rosa, femeiele, pentru a face pasca, se grijesc, se spala pe cap, se piaptana, imbraca camese si straie curate, bat metane spuand rugaciuni si apoi se apuca de plamadit.

Pasca se face in modul urmator: Se intinde o foaie rotunda de aluat , in jurul careia se pune o cununa de aluat impletita, umplandu-se inlauntru cu branza preparata cu oua. Deasupra sa netezeste cu lapte s-apoi cu o pana se unge cu ou, impodobindu-se apoi cu strafide, din care se fac diferite flori. Pasca ce se face cu cas, de Ispas, sau de Sf. Gheorghe, or Duminica Mare, sa impodobeste cu frunze de leustean. Pe pasca ce e hotarata pentru sfintit, atat in Moldova, cat si in Bucovina, se face o cruce de aluat in mijloc, impletit ca si cununa, pasca aceasta punandu-se mai intai in cuptor.

Cand pun in cuptor, fac cruce cu lopata sus, pe truspatru paretii, si apoi la gura cuptorului, zicand:

Cruce-n casa, Cruce-n masa, Cruce-n truspatru Cornuri de casa.
(in Scheia adaog:)
Dumnezeu cu noi la masa,
Maica Precista la fereasta.

Din acelasi aluat sa fac si cozonacii. Aluatul de la Pasti sa face mai mult pe lapte - daca are omul, de nu, il face si pe apa - sa pun multe oua, zahar si unt. Cozonacii ce sa faceau mai demult in Moldova si sa mai fac de unii astazi au masura aceasta: doua parti de oua, o parte de unt si faina cat cuprind acestea; cu lapte numai se plamadeste. Apoi sa adauge: zahar, rom, scortisoara si coaja de lamaie. La cozonacii ce sa fac acuma, sa da la o chila de faina, 30 oua si 1/4 litru unt topit - albusul se bate, dar nu sa pune tot, il potrivesti ca si celelalte. Forma ce o are cozonacul in Moldova e urmatoarea: sa ia o bucata mare de aluat, pusa in lung, capetele de la margina, sa intind ca sa fie subtiri, iar mijlocul sa lasa mare ca o pine, apoi, sucindu-se capetele de cateva ori unul cu altul, se intorc si se pun deasupra aluatului de la mijloc. Frumuseta cozonacului este a fi inalt, crescut si, inca daca la scos trebui sa strice gura cuptorului, atunci cucoana e mestera. La miez trebuie sa fie moale ca scama si sa se desfaca in suvite lungi. Aceasta se dobandeste daca aluatul e bine batut. Din acelasi aluat sa fac "ciurecurele" umplute cu mac si "mazurca" umpluta cu dulcet. Apoi, de Pasti, sa mai fac "lucumuri", "posmagi", "bezele" si altele.

In Rosa, cozonaci se numesc niste colaci cu doua randuri de impletituri, una deasupra alteia si formati ca o semiluna, iar cei impletiti ca in Moldova se numesc "culuci."

La tarani, se face numai pasca cateva cuptoare, sa aiba pe tot timpul sarbatorilor, cozonaci nu se fac.

Cand se pun pascele in cuptor, cei de casa minesc fiecare cate o pasca pentru sine, ba si pentru cineva din streini, care nu se afla de fata; si a carui pasca iese frumoasa, aceluia ii va merge bine, cu noroc; care insa va fi smintita cumva, acela trebuie sa patasca ceva
peste an.
Bahrinesti

Cand faci de Pasti pasca, cel dintai aluat ce-1 iai sa faci o pasca pentru vaci, s-o sfintesti si sa le dai tot anul simbata dimineata cite o bucatica din ea, ca nu le strica nimene si au frupt mult.
Mihalcea

Cand faci nafora de Pasti, cea dintai pascuta s-o faci pentru "friguri" si s-o dai la un sarac de pomana, ca n-ai friguri peste an.
Idem

Cand faci pasca de Pasti, sa iai o bucatica din aluatul cel dintai si sa faci o franzola mica; o pui cea intai in cuptor si o scoti intai. E buna sa o sfintesti si sa o maninci, sa fii cea intai si asa iubita, dorita si cinstita, cum e in ziua ceea pasca. De vrai, o mananci cu acel ce-ti e drag si e tare bine.
Cuciur-Mic

Cand se face pasca, apa cea dintai, ce se spala pe mani, dupa ce o framanta, se sfinteste de Pasti si se spala fetele. Cum apuca oamenii repede pasca si fug acasa, asa s-o apuce pe fata flecaii la joc si cum fiecare isi iubeste trupul sau, asa s-o iubeasca lumea sau cutare pe dansa. Cu apa aceea se spala in septe sambete, pana a nu rasari soarele, si o arunca pe iarba sau pe flori, ca sa fie ca florile; nu unde se imbla sau in glod, sa fie ca glodul!
Ecaterina Pantea, Mihalcea

In Ardeal, pasca de Pasti nu se face. Aice, preotul da la biserica niste bucatele de pane taiate, pe care le face preuteasa, si merg cu niste ulcute (ulcele) in care preotul li da vin.

Sarbatoarea Pastelui-Cu pasca la biserica

Pentru a merge cu pasca la biserica, trebuie sa se imbrace omul curat si, fiindca atunci s-au facut straie de Pasti, sa imbraca in straie noua. Pasca la sfintit sa duce intr-un sarvat curat, intr-o cosarca sau pe o tabla, puindu-se doua paste: cea cu cruce, care sa aduce inapoi acasa, si una fara cruce, aceasta sa lasa preotului, si mai pune o bucata de slanina si patru oua rosi. Slanina sa aduce acasa, iar doua oua sa lasa preotului.

In Mihalcea, Siret etc, mai da fiecare cate un ou si dupa-amiaza la vecerne, cand il miruieste preotul. Pe aicea, odata cu pasca, duc si carnate la sfintit, ba si purcelul intreg; apoi mai pun pentru leacuri: sare, usturoi, unt, tamaie etc, care le intrebuinteaza pentru vite, pentru sanatate sau pentru farmece. Pana si matraguna o sfintesc, o pun cumva dedesupt, sa nu sa vada. In Broscauti, sfintesc si rasteile de la jug, sa nu se apropie diavolul. Ba - pentru interesul stiintei, fie-ne iertat a spune - sfintesc si fundul pantalonilor unui barbat, spalat curat, care se intrebuinteaza cand si cand la strecurat laptele, in contra diochiului.

Ba - ce e si mai urat - sfintesc, invalit intr-o peteca, o bucata din camesa unei fete, ce a avut intai menstruatia, aceasta fiind apoi buna de afumat pentru boala cea rea, spariet si cand se umfla piciorul si te doare, ca nu poti sa calci.
Corcesti

Asemenea, se sfinteste si peteca cu care sa sterg ouale cele rosi, fiind buna tot de spariet si de buboaie, infiat ura, de afumat vaca, cand sa strica etc.
General

Cine vra sa aiba noroc la prins peste, cand ia nafora din biserica (nafora de la preot, nu pasca), n-o mananca, dar se duce si o arunca in Prut si tot anul prinde peste; dar e pacat.     Dochita Hurghis, Mahala

De Pasti, cine vra sa aiba noroc la impuscat si la vanat, cand zice preotul: "Hristos a inviat!", el sa zica: "Da eu impusc!" Or, daca e pascari, zice: "Eu prind peste!" Sau femeile ce au vaci, ca sa aiba lapte mult, zic: "Eu mulg vacile." Dar ce folos, ca e mare pacat.
Mihalcea

Ca sa aiba cineva noroc la impuscat, nafora ce o ia la Pasti, din biserica, sa o puie in pusca si sa impuste cu dansa si nimereste orisice vra, dar e mare pacat. Ma rog: impusca trupul lui Domnul Hristos! Un hutan tanar a pus nafora intr-un copac s-a impuscat si din nafora a curs sange. Dar apoi las' ca i-a dat si lui tatal sau!
De la d-l Ilie Dulghir, Broscauti

Cu pasca acasa. La masa
Cand se vine cu pasca acasa, sa pune un laiceri din tinda peste prag, pana la masa; si cum trece omul pragul, bate trei matani in mijlocul casei (un altul ii tine pasca), pe urma vine la masa si o inchina pe masa, de trei ori la icoane, batand cu pasca de trei ori in masa si plecandu-se omul de trei ori cu capul la masa, zicand; "Hristos a inviat!", si apoi sa pun sa manance.
Ecaterina Pantea, Mihalcea

Cand se vine cu pasca, o pune pe capul femeiei, pe urma pe al celorlalti, tot dupa varsta. Iar daca este fata de maritat, cand ii pune pasca in cap, ea sa treaca pe dedesupt si sa iasa afara, ca anul acela se marita.Elena Braha, Mihalcea

De Pasti, cand se aduce pasca, zici: "Hristos a inviat!" si vii drept la masa de o pui; si cand mananci din pasca, sa pui piciorul pe topor, ca nu se prinde nimic de om ca de fier. Fata ce vrea sa se marite sa guste intai si, cand intra cu pasca, sa iasa afara pe sub pasca.
Mahala

Cand vin cu pasca, mai intai dau: "Hristos a inviat!" In casa s-apoi o duc si-o inchina la cele patru cornuri de casa zicind: "Hristos a inviat!"

In Molodia zic: "Hristos a inviat!" si pun intai pasca pe prag, apoi zic iar: "Hristos a inviat!" s-o pun in mijlocul casei pe topor si apoi pe masa. Si de cate ori zice, de atatea ori raspund: "Adevarat a inviat!" cei din casa. Dar mai intai, cum vin de la biserica, merg si zic: "Hristos a inviat!" la vite si le pune pasca pe coarne; si apoi la gaini: "Hristos a inviat!" Apoi din pasca mananca omul, da si la vite cate o gura si la gaini farmaturile. Tot astfel si in Mihalcea.

Cand vii cu blidul de la biserica, mai intai la vite si la gaini sa mergi si sa zici: "Hristos a inviat!", ca se tin pe langa casa si gainele nu scurm in gradina.

De Pasti mai intai se mananca o bucatica de nafora - pasca - zicand: "Pe sanatate ca am ajuns". Apoi ciocnesti oua, zicand: "Hristos a inviat!"; mananci slanina, uscaturi si apoi incepi a manca din celelalte bucate. Unii gusta intai hrean sfintit, sa nu-i manance purecii peste an; altii, usturoi, sa fie sanatosi, si apoi mananca slanina, oua etc.

Cine posteste tot postul, in ziua de Pasti trebuie sa se fereasca de a manca mult. Oua sa nu manance deloc; sa bea o ceasca de zama limpede, de supa buna - cum sa face la Pasti, de clapon -, iar din celelalte bucate sa manance tot cu crutare. - S-a intamplat ca au murit oameni, de multe oua. - E pacat a taia cucosul de Pasti. Gaini sa pot taia. - In Moldova, de Pasti, e obiceiul a se manca friptura de miel; in Bucovina, de purcel, iar altii au luat obiceiul de la nemti de a face friptura de vitel, fiindca se mananca si rece; sau poate ca urmeaza cuvintele ce sa citesc la Pasti: "Vitelul este gras si masa este plina!"...

Sfantul Pasti e cu par lung si tare paros pe trup! Atunci trece peste bucate, peste masa si se bucura. Maranda Prot, Rosa

In toate partile romanesti, e obiceiul a merge de Pasti cu pasca, barbatii cu nevestele, la rudele cele mai in varsta: la parinti, la frati, la nanasi etc, ducand o pasca si cateva oua pentru care, in schimb, li se da alta pasca si mai multe oua. - Din cauza acestui obicei, femeile se silesc ca sa le fie pasca cit mai frumoasa. In Scheia, sa duc miercuri, cu pasca, la moasa.

Cele 3 zile ale Pastelor, masa sta intinsa si cine iti intra in casa il poftesti la masa, asa e obiceiul din vechime de Pasti.General

Petrecerile de Pasti

In ziua de Pasti, nu sa merge pe la case - aceasta sa spune pretutindene -, e ca si cum ai imbla cu cerutul. Atuncea fiecare are ce bea si ce manca la casa sa si apoi fiecare e ostenit; oamenii cei mai batrani, cum mananca, sa culca si dorm, iar care sa pot tinea sa nu doarma petrec ziua pe linga biserica - casa lui Dumnezeu - tragand clopotele, ciocnind. In ziua de Pasti, toata ziua sa trag clopotele. In Scheia, zic ca pentru ca sa creasca canepa. Numai putin si tineretul petrece pe langa biserica, in Bucovina, nedandu-se voie a se face in ziua de Pasti joc. In Broscauti, sa joaca langa biserica niste jocuri numite la un loc "chiparus." "Haideti la chiparus!", sa indeamna fetele si flecaii unii pe altii. Unul din jocurile acestea e ca un flecau sa se suie pe umerii altuia si, tiind un prapur in mana, sa incunjure astfel de trei ori biserica. Pe langa el stau alti doi, cu niste druci lungi, de care el sa tine si pe care acestia ii tot muta, iar in urma lor merg droaie. Mai demult, insa, jocul acesta era mai frumos: sa prindeau 6 flecai voinici in rand, iar altii mai usori sa suiau pe umerele lor, pe a caror umere sa mai suiau 3, si astfel incunjurau de 3 ori biserica fara prapuri. Pe acestia cautau sa-i strice cei ce jucau chiparus. (Se va vedea.) Alt joc este ca un flecau sa se puie in patru labe si sa duca calare pe un altul. Altii imbla in catalige, iar altii sa joaca de-a "jocul dracilor." Jocul acesta e astfel: sa pun in sir, la distanta, unul la spatele altuia, dracii inghebosati si tupilati si alergand unul dupa altul sa prind de la spate de mijloc: cel din urma pe cel dinainte, acesta pe cel de dinaintea lui si astfel sa tot alung, pana ce ajung in fata dracului celui mai mare. Acesta tine in mani doua bete cu cate 2 cracane si cu acestea il loveste in cap pe cel ce merge in frunte, ca semn ca mai departe nu pot sa mearga, si cu aceleasi bete le arata drumul, care iarasi au sa-1 apuce si iar asa sa alung pana iarasi vin in fata lui.

Cam la fel cu jocul acesta sa pare a fi si urmatorul: sa tin de dinapoi unul de altul, un sir lung de flecai, cel din frunte are un bici lung in mana si, cand sunt la vro intorsatura, cel cu biciul din frunte arde pe cel din urma strigand: "Chiparus!" Acestia cauta sa dea jos pe cei ce merg in piramida.

In Crisceatec, un sat intre stanci, in Muntii Bucovinei, la marginea Galitiei, sa joaca de asemenea mai multe jocuri, imprejurul bisericei. De sunt ele de origina slava sau romana, nu sa poate sti. Broscautul e sat numai in parte rutenisat si aceasta abia acuma, in timpul din urma. Crisceatecul e insa rutenisat complect. Un joc e acesta: sa apuca tot o fata s-un flecau, fata in fata de mani, tiindu-le intinse si facand astfel un sir, iar pe deasupra manelor lor merge o fata. Cei de jos canta mai multe cantece, intre care sunt si versurele acestea:

Imprumutati-ne un snop, Caci ducem "joca" la balta.

Cuvantul Joca", adeca Joaca", din recitatia aceasta ruteana e romanesc.

Un alt joc e acesta: pun trei pietre, nu mari, in forma ce stiu ei, la distante, apoi, tinandu-se toti de basmali, sir, trec pintre pietre, recitand strigaturi. Fac apoi o roata in jur si unul ia pe o fata si joaca in mijloc. (Desi hora la ei nu sa joaca.) Un alt joc, numai de fete, care sa pun in doua randuri vis-a-vis, este ca sa ceara o fata dintr-un rand, ce face pe flecaul, pe o alta din randul de vis-a-vis, sa i sa vanda de nevasta. Mama intreaba ca la ce pane o duce? Flecaul incepe cu cea mai rea: de ovaz. La aceasta pane n-o da. El vine de repetate ori pan' ce spune ca la "turta dulce" si atunci o prinde, iar mama i-o arata ca asa frumoasa, cum i-o da, sa o tie si el.

Alta petrecere de Pasti e "scranciobul." Pentru acest scop, sa fac la unele case scranciobe (mici, cu un scaun) si copiii, de cu ziua si pan' in noapte, tot una sa dau, pentru care distractie platesc celui de casa cite un ou ros. Scranciobul tine pan' la Ispas. Aice e in mic, aceea ce in Moldova e dezvoltat in mare. Petrecerea cea mai frumoasa a Pastelor in Moldova e scranciobul. Acesta sa face la loc larg, langa crasma, avand 4, 6 sau 8 scaune, care, invartindu-se, sa ridica si sa scoboara, iar fetele si flecaii, tot cate doi, in pareche, sa dau in scranciob, pe cand, jos, lautarii canta si jocul joaca. Aicea sa aduna tot satul, tanar si batran, gatiti in haine frumoase si bucurandu-se de sfintele sarbatori. Scranciobul tine pan' la inaltare.
In Bucovina, si anume in Rosa, isi aduc aminte batranii ca demult erau asemenea scranciobe, obiceiul insa tot a ramas in toate satele, dupa cum am vazut.

Intre petrecerele Pastelor sunt si acestea:

In Corcesti, e obiceiul la gospodari a merge cu pasca mai intai la preotul chiar in ziua de Pasti. Duc 3-4 paste si vro 10-12 oua. Din acestea, o pasca ia preotul si celelalte le da inapoi, precum si din oua; ii cinsteste pe oameni si apoi sa duc cu pasca la nanasi, parinti etc. Apoi, pan' la Ispas, tot una merg cu pasca intre ei; au zile anumite, in care face cutare sau cutare "benchete", si toti merg cu pasca la acela de petrec.

Elena Niculita Voronca

Obiceiuri de Sfintele Pasti


Obiceiuri de Sfintele Pasti
Ciclul pascal
Cea mai mare sarbatoare a crestinilor, Invierea Domnului, este prilejul, pentru romani, de a trai clipe de bucurie sfanta, dar si de a sarbatori in cadrul comunitatii.
Pastele, cum denumesc romanii sarbatoarea Invierii, isi are etimologia in cuvantul ebraic pesah, trecere. Pastele evreilor marca trecerea poporului ales prin Marea Rosie, din robia Egiptului, in pamantul fagaduintei, Canaan. Pastele crestinilor este, in primul rand, sarbatoarea Invierii Domnului, dupa al carui model vor invia toti crestinii.
Dar inainte de a face o discutie aprofundata asupra sarbatorii Pastelui, trebuie sa spunem ca ea nu este una izolata. Antreneaza un intreg ciclu de sarbatori si evenimente, care fac sa se individualizeze, clar, in calendarul romanilor, momentul pascal. Acesta cuprinde mai multe sarbatori, de la intrarea in Postul Mare pana la Pogorarea Duhului Sfant (Rusaliile), adica perioadele numite, in termeni bisericesti, a Triodului si a Penticostarului.
Pe planul culturii populare, inceperea Postului Mare este marcata prin distractia care se face inainte de post. In Vestul tarii, dar si in zonele cu populatie catolica, aceasta poarta numele de farsang, fasanc sau fashing. Este, de fapt, un carnaval al intregului sat, la care tinerii se mascheaza, iar cei mai in varsta asista. Mastile sunt fie confectionate ad-hoc, din materiale existente prin gospodarie - haine vechi, perdele, obiecte vechi, etc. - fie sunt consacrate prin traditie, cum e cazul "berbecilor" de la Slatina - Timis, din judetul Caras - Severin.
Cele mai des intalnite scenarii la farsang, nelipsite din cele mai multe locuri, sunt "nunta", "medicul" si, obligatoriu, "inmormantarea". Aceasta din urma mimeaza ceremonialul unei inmormantari traditionale, numai ca mortul este ... farsangul - o papusa din paie, imbracata in straie vechi. Ea este arsa, la sfarsitul carnavalului, ca semn al mortii iernii si al venirii primaverii. Momentul marcheaza si sfarsitul carnavalului, care se desfasoara in ultima zi a saptamanii branzei. Mascatii umbla pe strada, sau joaca, sau colinda pe la casele oamenilor, jucand mici scenete improvizate, sau doar urand ceva gazdei. Deoarece multi dintre ei sunt feciori de insurat, "spargerea carnavalului" se soldeaza, de regula, cu o petrecere, la care sunt invitate si fetele din sat.
Intre datinile de Lasata Secului, se individualizeaza obiceiul "Cucii", specific Dobrogei (mai demult) si satelor din sesul Dunarii. Astazi obiceiul este sporadic intalnit, cel mai spectaculos carnaval fiind in comuna Branesti, langa Bucuresti.
Acum obiceiul este o parada a mastilor de cuci si cucoaice, urmat de o bataie si de hora. In vechime este atestat un obicei mai amplu, in trei parti. Prima se desfasura in dimineata zilei de Lasata Secului, cand cucoaicele (flacai travestiti in femei), cutreierau satele simuland bataia cu chiuliciul (un bici in varful caruia atarna o opinca rupta). A doua parte a obiceiului o constituia o piesa care o avea in centru pe "bunica cucilor", in jurul careia se adunau, in mijlocul satului, miri si mirese, ciobani si ciobanite, vanatori si vraci, constituind o parada zgomotoasa. Dupa ce trageau trei brazde simbolice, in forma de cerc, unul dintre ei (de obicei mirele) era udat cu vin.
Seara se desfasura ultima parte a carnavalului, cand mastile erau rupte de pe cap, se tranteau la pamant, se calcau in picioare si se striga:
"Sa piara cu tine
Tot ce-i rau in mine
Si sa fie luminat
Cum am fost inturnat" [1]
Sfarsitul era, fireste, hora.
Dar acestea nu sunt singurele manifestari consemnate in cultura populara romaneasca. Pe langa ele, au existat si alte obiceiuri la prinderea postului, numite "Refenele" [2] sau "Vergel", Alimori, Hodaite (in Hunedoara) sau Priveghi (in Banat), strigarea peste sat sau alte obiceiuri.
"Refenelele" sunt petreceri ale tinerilor din duminica dinaintea Lasatului de Sec. Ei se adunau pe la unele case, unde petreceau (dansau) aceleasi jocuri ca la hore, dar insotite de chiuituri (strigaturi). Dupa ce se infierbantau putin feciorii, se luau de fetele suparate ca au trecut caslegile prea repede si le ironizau:
"Lucra, mama, ce-i lucra
Si-mi porneste ursita
Doara ma pot marita,
Ca-s batrana ca si tine
Si rad oamenii de mine.
Vinde, mama, gastele,
Risipeste-mi gatele,
Ca sa trec Caslegile!
Dup ce-oi trece pe prag,
Mi-o iesi grija din cap,
Oi pune furca-n carare,
Mai mult nu te-oi supara." [3]
Feciorii necasatoriti, luati in batjocura, se dezvinovateau astfel:
"Socotit-am sa ma-nsor,
S-aduc maicii ajutor;
Socotit-am sa ma las,
Sa nu-i fac maicii necaz".
La Lasatul Secului de branza, pe inserate, tinerii aprindeau focuri pe dealul din jurul satului. Dansau in jurul lor, sau sareau peste foc, iar baietii cu un taciune sau cu un bat aprins la un capat, faceau cercuri in aer, strigand: "Alimori! Alimori!".
In alte zone, in prima duminica a Postului Mare, feciorii satului strangeau doua carute cu paie, de la fiecare gospodarie cate o furca. Afara din sat puneau deasupra paielor o figura de barbat si una de femeie, facute din lemn, ca doi indragostiti. Apoi aprindeau niste roti de lemn puse in varful unor bete si le roteau. Alti tineri faceau un fel de pod, de care se loveau rotile aprinse si sareau in sus, strigand: "Asta am aruncat-o in norocul Mariei!". Iar cu cat roata sarea mai sus, cu atat se spunea ca va fi norocul mai mare.
In muntii Apuseni se practica o sarbatoare a focului viu, numita Hodaite, varianta locala a Alimorilor. Ea avea loc intr-o zi din saptamana alba (a branzei) sau in prima zi a Postului Mare. Pe dealurile sau pe muntii dimprejurul satelor, copiii mai maricei (peste 12 ani) dadeau drumul unor manunchiuri de nuiele impletite cu foi de porumb si paie, strigau:
"Pazea, ca vine roata de foc,
Cu belsug, cu noroc;
Pazea, ca vine soarele
Si va arde picioarele,
Pazea, pazea!" [4]

Ouale de Paste

Ouale de Paste, potrivit traditiei, erau adunate din cuibar in miercurea din a patra saptamana a Postului Mare, numita si „miercurea Paresimilor". Exista obiceiul ca de la lasatul secului si pana in aceasta zi, gospodinele sa nu stranga ouale. Era credinta ca ouale alese in aceasta zi nu se stricau pana la Paste. Acum se alegeau ouale pentru mancarea de Pasti si ouale ce urmau sa fie inrosite.
Chiar daca ele erau stranse in aceasta zi, vopsitul lor avea loc in joia din saptamana de dinaintea Pastelui, insa, niciodata in Vinerea Mare.
Oul vopsit este simbolul Mantuitorului, care paraseste mormantul si se intoarce la viata, precum puiul de gaina iesit din gaoace.
Ouale rosii sunt numite in Bucovina merisoare, iar cele cu ornamente sunt numite incondeiate, inchistrite sau impistrite.
Ornamentica oualor decorative este extrem de variata, ea cuprinde simboluri geometrice, vegetale, animale, antropomorfe si religioase. Iata cateva simboluri si semnificatii utilizate:
- linia dreapta verticala = viata ;
- linia dreapta orizontala = moartea ;
- linia dubla dreapta = eternitatea ;
- linia cu dreptunghiuri = gandirea si cunoasterea ;
- linia usor ondulata = apa, purificarea ;
- spirala = timpul, eternitatea ;
- dubla spirala = legatura dintre viata si moarte.
Folclorul conserva mai multe legende crestine care explica de ce se inrosesc ouale de Pasti. Una dintre ele relateaza ca Maica Domnului, care venise sa-si planga fiul rastignit, a asezat cosul cu oua langa cruce si acestea s-au inrosit de la sangele care picura din ranile lui Hristos.
Ciocnitul oualor se face dupa reguli precise: persoana mai in varsta (de obicei barbatul) ciocneste capul oului de capul oului tinut in mana de partener, in timp ce rosteste cunoscuta formula "Hristos a inviat", la care se raspunde "Adevarat a inviat".
In Bucovina, cojile oualor de Pasti, sunt aruncate in rau, pentru ca apa sa le poarte la "Blajini" (fiinţe imaginare, incarnari ale copiilor morti nebotezaţi, al caror loc de vieţuire se afla la "capatul lumii", aproape de Apa Sambetei). In felul acesta, si Blajinii stiu ca pentru toti crestinii a venit Pastele.

La tarani, mai exista obiceiul ca, in dimineata din duminica Pastelui, sa-si spele fata cu apa noua sau apa neinceputa, in care pun un ou rosu, avand credinta ca astfel vor fi tot anul frumosi si sanatosi ca un ou rosu. Dupa consumarea oualor, cojile rosii sunt pastrate pentru a fi puse in brazde, la arat, crezandu-se astfel ca pamantul va da rod bun.

Preluare de pe  http://www.crestinortodox.ro/paste/obiceiuri-traditii-paste/


Legenda Iepurasului de Paste

Gratie unor legende mai vechi, iepurasul a devenit un animal simbol, asociat cu sarbatoarea de Paste. Desi are origini eretice, iepurele simbolizeaza pentru crestini fertilitatea, renasterea naturii si bucuria.
 

Conform istorisirilor mai vechi, acesta isi are originea in traditiile pagane si obiceiul lui a aparut pentru prima data in Germania. In jurul anului 1500 ar fi aparut primele prajituri de zahar in forma de iepurasi. La scurt timp, au aparut si primele oua din ciocolata atat pe teritoriul Germaniei cat si pe cel al Frantei.
Legenda iepurasului de Paste
De-a lungul timpului s-au vehiculat povesti variate in jurul iepurasului de Paste. Cea mai cunoscuta legenda si poate cea mai veche, o are in centru pe Eastre, zeita pagana a fertilitatii si a primaverii.
Se spune ca exista demult o pasare vestita pentru glasul ei. Spre sfarsitul iernii, zeita a gasit-o pe camp, grav ranita si a reusit sa o salveze transformand-o in iepuroaica. Nu a reusit sa ii pastreze glasul, dar i-a lasat in schimb darul de a face oua. Drept multumire pentru cea care a salvat-o de la moarte, iepuroaica si-a decorat ouale facute si i le-a daruit zeitei. Astfel a luat nastere si-n zilele noastre obiceiul oualor incondeiate, facute cadou apropiatilor. 

O alta poveste este strans legata de rastignirea Domnului. Purtand un cos cu oua, Maria a plecat intr-o zi sa-l vada pe Iisus rastignit. Cat s-a rugat a lasat cosul sub cruce. In tipul acesta sangele scurs de pe cruce ar fi curs pe oua inrosindu-le. De aici a luat nastere traditia cu ouale vopsite in rosu.
Legenda Iepurasului
Chiar daca majoritatea popoarelor nu impartasesc aceeasi legenda despre iepuras, acesta este considerat totusi un animal sacru. De exemplu, in viziunea chinezilor iepurele traieste pe Luna fiind responsabil cu macinarea orezului. Budistii considera ca el si-a castigat locul pe Luna, deoarece s-a oferit ca ofranda zeitei Indra aruncandu-se in foc. Pe meleagurile americane se spune ca adus focul sau ca a inventat scrisul.
Desi cele mai cunoscute legende nu au legatura cu sarbatoarea Pascala, in prezent, iepurele este asociat norocului si bogatiei. El anunta schimbarea anotimpului, asadar un nou inceput al vremurilor frumoase pline de caldura.

Preluare de pe  http://www.kudika.ro/.