Aseara chiar am terminat primul cerc; a iesit super; ca o stea de Craciun; fire rosu si verde si bilute la fel; tot rosu si verde.
Nu stiu d eunde imi vin ideile. Pur si simplu. Vad niste fire sau niste materiale si ma gandesc la o forma incipienta. Ca un fel de embrion. Apoi, dupa ce ma apuc efectiv d elucrur, imi merg mainile singure. Mintea mea stie cum sa faca nodurile. In subconstient exista deja modelul. So, gata, pleaca spre maini comanda si ies lucrurile pe care le fac. Nu sunt multe, nu sunt foarte elaborate dar sunt ca si mine. Reflecta exact structura mea ca si om.
Pentru mine asta e una dintre minunile vietii mele. Sa pot face asa ceva si sa am mintea doldora de noi idei. Nu-mi trebuie sa ma redovedesc de fiecare data facand nush ce lucruri ce pot fi catalogate drept neobisnuite. Nu-mi trebuie sa fac parte din cercuri in care sa fiu admirata cat de nonconformista pot fi. Tot ce fac vine din interiorul meu. De acolo gasesc ideile, inspiratia, taria, puterea si dorinta de a face tot ce fac si de a merge mai departe. Fara sa insel, fara sa ma folosesc de cei din jurul meu, fara sa mint, fara sa umilesc, fara tradare, fara fatarnicie. De aceea caut si in ceilalti aceleasi lucruri. Pe principiul "cine se aseamana se aduna". Si e chiar ok. Intr-adevar multora asta le este similar cu limitarea. Foarte bine; cine sunt eu sa le spun ca nu gandesc bine? Eu asa sunt; ei asa sunt. Fiecare are dreptul sa fie asa cum este. De aici incolo incepe insa dandanaua.
Iar principiul "contrariile se atrag", statistic vorbind este unul dintre cele mai defectuoase idei dupa care se poate ghida omenirea asta.
Dar sa revin la rotunda mea. Aseara am facut poze la primul cerc dar am uitat aparatul acasa. So, maine am sa pun si o prima poza. :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu