Macrame

-->

Din nou despre Macrame

Macrameul este o forma de realizare de impletituri folosind înnodarea firelor si nu ţeserea sau tricotarea acestora.

 Aceste impletituri au fost mult timp lucrate de marinari care au ajuns sa frealizeze forme elaborate de înnodare ornamentala. Foloseau aceste impletituri pentru decorarea oricaror obiecte: de la prăselele cutitelor pana la sticle si diverse parti ale navelor.

Cavandoli macrame este o varietate de macrame utilizata pentru a forma modele geometrice. Stilul Cavandoli se face în principal într-un singur nod respectiv nodul dublu.

Materiale cele mai obisnuite utilizate în macrame includ bumbacul, cânepa, pielea sau alte diverse fire. Bijuteriile sunt adesea facute din combinaţii diverse de noduri si margele din  diferite materiale (sticlă, lemn), pandantive sau scoici. Uneori, la coliere sunt folosite puncte focale, cum ar fi inelele sau pietrele preţioase. Curelele din piele sau din material textil sunt alte accesorii adesea create prin tehnici de macrame. Cele mai multe bratari ale prieteniei (foarte la moda astazi mai ales printre adolescenti) sunt create folosind această metodă.

Pentru piese mai mari, decorative, cum ar fi tapetul sau pentru perdele, o lucrare de macrame ar putea fi pornita pe un suport de lemn sau metal, pentru a permite folosirea unui numar mai mare de fire care astfel sunt uşor de manipulat.

În emisfera vestică, macrameul se crede ca–si are originea in secolul al 13-lea si provine de la tesatorii arabi. Acesti artizani au înnodat firele în exces de pe marginile tesaturilor si au realizat astfel modele decorative, franjuri pe prosoape de baie, şaluri, şi voaluri. Cuvântul spaniol macrame este derivat din arabul migramah ce se crede ca inseamna "prosop cu dungi", "ciucur ornamental" sau "voal brodat." După cucerirea maura, arta a fost preluată în Spania, şi apoi răspândita in Europa. A fost introdusa în Anglia, in timpul domniei Mariei a-II-a, în ultima parte a secolului al 17-lea.

Marinarii faceau obiecte macrame, în timpul orelor lungi petrecute pe mare şi le vindeau sau le dadeau la schimb cand debarcau, răspândind astfel aceasta arta in locuri precum China şi Noua Lume. In secolul al XIX-lea marinarii britanici şi americani faceau hamace, franjuri şi curele din macrame. Ei au numit procesul "înnodare pătrata" după nodul folosit cel mai frecvent.
Macrameul a atins cea mai mare popularitate în epoca victoriană.

Deşi pasiunea pentru macrame s-a stins, el redevine popular in anii '70 cand reincep sa se faca draperii de perete, articole de îmbrăcăminte, cuverturi de pat, pantaloni scurţi, feţe de masă, draperii, suporturi pentru ghivece etc.

Bijuteriile macrame au devenit populare în rândul americanilor neo-hippie şi in mulţimea grunge, incepand de la începutul anilor '70. 

 Preluare, traducere si adaptare dupa:

http://en.wikipedia.org/wiki/Macrame