Ghemul meu de lana

Weekendul acesta am fost la munte; in Rarau. Am ales sa stam la o pensiune din zona, in Sadova. Pensiunea Casa Severin. Superb peisaj, mancare exceptionala si (ca tot e trendul asa) complet bio. Din curte si din padure. Eu una tinand post am mancat hribi. O minunatie de hribi. Deliciosi. Facuti atunci, pe loc. Ca de altfel tot restul mancarii. De afinata, ce sa mai zic? Super.
Ei si, la plecare fiecare dintre noi ne-am ales cu cate un mic dar. Mie mi-a revenit un ghem mare, mare de lana. Hmmm, o lana mai speciala. Pentru ca este toarsa in casa de bunica familiei. Pe vartelnita din casa, vartelnita ce are aproape 100 de ani. Nici ca se putea ceva sa ma bucure mai tare.

L-am pus deja la loc de cinste intre materialele mele si cum termin ce fac acum incep sa-l lucrez si pe el.

Sa fie cu spor! :)

Ghemul de care sunt atat de bucuroasa :)

Semn de carte

Astazi in sfarsit am reusit sa termin semnul de carte inceput. Micromacrame. Va fi cadou de la o prietena ptr iubitul ei. :).

Micromacrame; bumbac mercerizat, degrade.

Semn de carte

Semn de carte; micromacrame; work in progress :)

Hmmm, mai am doua semne de carte si gata termin; maine dau ce am facut saptamanile astea doua si dupa amiaza ma duc la catarat. 

Yesssss ptr ca imi lipseste teribil cataratu asta. Ma ajuta sa ma relaxez foarte mult. Plec cu mintea la locu ei de acolo. Nu stiu, poate oxitocina, poate adrenalina... Dar mi-e foarte bine cand plec de acolo; nu ma mai gandesc la nimic si la nimeni; sunt relaxata, revigorata, reimprospatata.