Cum Sarbatorile Craciunului se apropie cu repeziciune si cum eu am inceput sa lucrez am sa va scriu aici cate ceva despre istoria coronitei de Craciun sau, Coronita de Advent cum i se spunea la inceput.
"Cuvântul Advent provine din limba latina adventus şi înseamna aşteptare, înştinţare, sosire, într-un cuvânt pregătirea interioară pentru naşterea lui Cristos.
Adventul- Postul – este cunoscut încă din timpul domniei Papei Gregor cel Mare având o dublă semnificaţie: perioadă de pregătire pentru solemnitatea Naşterii Domnului, în care se cinsteşte venirea Fiului lui Dumnezeu între oameni şi perioada în care, prin această amintire, minţile sufletele şi trupurile sunt călăuzite în întâlnirea lui Christos, la sfârşitul timpurilor. În preajma sărbătorilor de Crăciun, străzile oraşului sunt invadate de persoane care vând coroniţe din brad ornamentate cu conuri de brad sau cu fundiţe roşii sau albastre. Multă lume le cumpără fie pentru decorarea uşilor de la intrare în casă, fie pentru a fi puse pe morminte în Ajunul Crăciunului. Puţini sunt cei care cunosc adevărata însemnătate a acestei coroniţe. Haideţi să descoperim împreună povestea coroniţei de Advent…
Istoria coroniţei de Advent. În forma cunoscută astăzi, coroniţa de Advent, a apărut în a doua jumătate a sec. XIX în nordul Germaniei în oraşul Hamburg. Aceasta se datorează preotului evanghelic J. H. Wichern (1808 – 1881) care în 1833 a construit un orfelinat în Hamburg numit „Das Rauhe Haus”. (astăzi casa mai exista). Aici,copiii aveau posibilitatea ca pe lângă educaţia şi dragostea pe care o primeau din partea preotului, să înveţe o meserie ce le oferea pe viitor un mijloc decent de existenţă.
Anual, în postul Crăciunului – perioada Adventului din 1- 24 decembrie, preotul şi copiii se adunau în fiecare seară în sala de mese, spuneau o rugăciune şi aprindeau o lumânare. Deoarece lumânările aşezate pe masă erau un pericol de incendiu, mai ales pentru cei mici ce erau tentaţi să pună mâna pe ele, preotul s-a gândit să agaţe o roată mare de car în tavan, pe care să aşeze cele 24 de lumânări. Astfel a pus 20 de lumânări de culoare roşie, ce se aprindeau doar în zilele lucrătoare, iar celalate patru de culoare albă se aprindeau doar duminica. Copiii, entuziasmaţi de ideea preotului au împodobit roata, cu crenguţe verzi de brad pentru a fi mai frumoasă. Această veste s-a răspândit cu repeziciune, iar cei care au văzut-o, si-au dorit-o fiecare în locuinţă. Pentru că roata de car era prea mare şi incomodă, cu timpul ea a fost simplificată şi redusă la dimensiunile unei coroniţe confecţionată din crenguţe de brad, pe care urmau să ardă doar 4 lumânări, pentru fiecare duminică de Advent. Coroniţa a devenit repede cunoscută şi în alte ţări din Europa, iar la noi în Transilvania a pătruns pentru în 1960 la oraş şi apoi la sat.
Ce simbolizează Coroniţa de Advent. Adventul cuprinde patru duminici, sfârşindu-se întotdeauna înainte de 25 decembrie. Aprinderea lumânărilor de advent nu este un obicei întâlnit în casele ortodoxe, cel puţin în Romania . El este practicat mai mult de catolici. Coroniţa are 4 lumânări, câte una pentru fiecare duminică a postului, şi o lumânare în mijloc, pentru seara de Ajun.)
Eternitate – prin forma sa rotundă; Viaţă şi renaştere, un nou început de altă viaţă – prin culoarea verde a cetinii de brad; Flacăra lumânărilor simbolizeaza Lumina ce a venit pe lume odată cu naşterea lui Isus. Roşul lumânărilor simbolozează sângele vărsat de Hristos pentru mântuirea noastră.
Culoarea şi simbolistica lumânărilor :Prima lumânare roşie se aprinde în prima duminică din advent: simbolizează nadejdea. A doua lumânare roşie se aprinde în a doua duminică tema- dragostea. A treia lumânare roşie se aprinde în a treia duminică tema- bucuria. A patra lumânare roşie se aprinde în a patra duminică tema- pacea . A cincea lumânare albă se aprinde în seara de Ajun tema- Naşterea Domnului
Ştim că exista o legătură între gnomi şi regnul mineral – gnomii sunt gardienii (păzitorii) pământului şi mineralelor, elementele ce ne completază forţele de viaţă şi ne ajută ca spirite să ne luăm un trup fizic cu care să umblăm prin lume făptuind. Prima săptămână a Adventului ar trebui să atingă dispozitia sufletească de mulţumiri aduse pietrelor, cristalelor, scoicilor şi oaselor care ne-au construit şi care ne ţin în trup. Puteţi căuta pietre, fosile, cristale şi scoici pentru a decora masa anotimpurilor sau a amenaja alte spaţii speciale în interiorul său în curtea casei. Puteţi să coaseţi, să tricotaţi sau să cumpăraţi gnomi (pitici), pe care să îi puneţi în aceste spatii pentru a le proteja. Şi tot aşa pentru fiecare săptămână, duminică."
Preluare de pe http://waldorf-educatie.ro/
