In schimb, cand lucrez, cand imi explorez creativitatea atunci timpul e cu totul altul. E dilatat, e incapator, e multiplicat. Atunci sunt intr-o multime de lumi in acelasi timp. Atunci, desi paradoxal am senzatia ca traiesc la viteza maxima, secundele se scurg incet, incet una dupa alta si eu pot sa fac, sa creez, sa lucrez, sa dau viata.
Poate asta este pana la urma viata adevarata si timpul adevarat. Poate fiecare dintre noi avem un ritm in care vibram. Un ritm al nostru si doar al nostru. Un ritm pe care daca am ajunge sa ni-l acceptam ca adevarat, in care sa traim zi de zi, in care sa respiram, sa ne miscam, sa facem tot, un ritm care sa fie baza a tot ceea ce suntem atunci cred ca fiecare dintre noi am fi uluitori, uimitori, minunati!
Poate ar trebui sa incepem sa incercam!
Fie ca aceasta Sarbatoare a Pastelui sa fie un inceput si pentru asta.
Hristos (Cel din ceruri si Cel din fiecare dintre noi) a Inviat!
Asa este si asa sa fie!
Asa este si asa sa fie!






































